Zăpadă


Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Ludvig Munthe (1841–1896)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 - 1895)

Johannes Bartholomäus Duntze (1823 – 1895)

Strofe pentru zăpadă

Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate — solemnitate albă,  rece,  fatală,  mută şi divină — tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină — şi pleci cu gesturi de bacantă,  stigmatizată de păcate.

Nu te doreşte-aproape nimeni,  deşi te-aşteaptă toţi să vii… — Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni,  decât,  poate, —  îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate —  cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.

Şi totuşi,  când cobori, suspectă, insinuantă şi egală  pe câmp,  pe arbori şi pe ape,  pe străzi,  pe case şi pe noi — tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi — iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.

Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi simţim — puterea-ţi magică ce–ngheaţă, distruge, arde şi creează — doar ciorile sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează  —   cu ieroglifele lor negre şi stranii, albul unanim.

poezie de Ion Minulescu

Ţară-avem şi noi sub soare


Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~ Regele Carol I cu suita

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ Regele Carol I cu suita sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~ Cortegiul Reginei Elisabeta

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ Cortegiul Reginei Elisabeta sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~ Cortegiul caretaşilor

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ Cortegiul caretaşilor sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~ Ceasornicari, giuvaergii şi argintari

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ Ceasornicari, giuvaergii şi argintari sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~  Băuturile gazoase

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ Băuturile gazoase sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~ La bâlci

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ La bâlci sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~Căile Ferate Române

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~Căile Ferate Române

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~Primirea lui Carol I în Bulgaria

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~Primirea lui Carol I în Bulgaria sursa

Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887)~ biserică în Bucureşti

Carol Popp de Szathmary (1812 – 1887)~ biserică în Bucureşti sursa

Henryk Dembitzky (1830-1906)- Trecerea dunării 1878

Henryk Dembitzky (1830-1906)- Trecerea Dunării 1878 sursa

poate vrei să vezi şi aici

Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.

E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Şi-i frumoasă, că-i a mea.

Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sunt,
Şi-apoi şi la noi în ţară
Creşte fierul din pământ:

Când voim, îl ştim culege,
Ştim cum să izbim cu el
Când duşmani lipsiţi de lege
Vin spre noi cu gând mişel.

Steag avem şi noi, străine,
Şi-l iubim cu jurământ.
Ziua răului când vine,
Ce frumos se zbate-n vânt!

E frumos şi steagul vostru,
Dar pe-al nostru de-l privesc
Tot mai mândru este-al nostru,
Şi mai sfânt, că-i românesc.

Rupt de-asprimile furtunii
Răscolite de duşmani
L-au purtat cinstit străbunii
Prin atât amar de ani.

De ne cheamă azi la moarte,
Veseli mergem la război:
Să dea Domnul să ni-l poarte
Şi nepoţii tot ca noi!

Ştim şi noi o lege sfântă,
Şi de-un veac de ani acum
Stăm cu ochii tot spre ţintă,
Mergem tot pe-acelaşi drum.

Pentru sfânta lege-a crucii,
Pentru limba ce-o vorbim:
Ce de-oţel pe săbii lucii
Pus-am noi de când trăim!

Ştie Dumnezeu de-i bine
Ori de facem vrun păcat
Dar noi ştim c-aşa e bine
Să ţinem ce-am apucat.

Pentru lege, pentru limbă,
Noi cu gura prindem foc:
Numai vântul se tot schimbă,
Insă munţii stau pe loc.

Sunt şi neamuri mai cu nume,
Mai vestite la război;
Or fi multe poate-n lume,
Câte n-au ajuns la noi.

Dar noi ştim ce ne-nvăţară
Cei ce-au fost, şi când rostim
Vorba sfântă neam şi ţară
Noi, străine, tresărim.

Pentru cel ce ne iubeşte,
Tot ce-avem noi dăm cu drag,
Dar când neamul ni-l huleşte
Şi vrăjmaş ne vine-n prag,

Mii de oşti cu el s-aducă:
Noi suntem români destui
Când de piept cu noi s-apucă,
Aibă-l ceru-n mila lui!

poezie scrisă de George Coșbuc

1 Decembrie, Ziua Naţională a României!

La mulţi ani, România!
La mulţi ani, fraţi români!!

Veselie


Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Interludiu muzical

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Interludiu muzical

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Repetiţia

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Repetiţia

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Trio muzical

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Trio muzical

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Muzicanţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Muzicanţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~  Repetiţie

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Repetiţie

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Critici de artă

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Critici de artă

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Criticii de artă

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Criticii de artă

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Vizită la  atelierul de pictură

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Vizită la atelierul de pictură

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~  Semnarea unui act

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Semnarea unui act

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Ştire nouă

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Ştire nouă

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Conversaţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Conversaţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~  Conversaţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Conversaţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~Conversaţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~Conversaţii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Poveşti vânătoreşti

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Poveşti vânătoreşti

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Armurierii Regelui

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Armurierii Regelui

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ După vânătoare

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ După vânătoare

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de şah

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de şah

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de cărţi

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de cărţi

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de şah

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de şah

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de şah

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~ Jucătorii de şah

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~Trubadurii

Adolphe Alexandre Lesrel (1839-1890)~Trubadurii

La orândă-i o beție
Strașnică în astă-seară!
Nimeni nu mai vrea să știe
Ce viforniță e-afară…

Glasuri vesele răsună,
Zic vioare, urlă vântul…
Joacă toți cu voie bună,
Duduie sub ei pământul!

Dând uitării grija, scârba,
Inima în piept le saltă…
Pân’ și popa-i trage sârba,
Cu creștinii laolaltă!

Bate-n cizme, stă să cadă,
Dând potcapul către ceafă…
Trei moșnegi aprinși la sfadă
Se-ndulcesc din a garafă…

Și petrec! E o urgie
A lui Dumnezeu afară,
Dar e-atâta veselie
La orândă-n astă-seară!…

poezie de Ștefan Octavian Iosif

Omul frumos


Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Toamna

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Toamna

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ frumoasa veneţiancă

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ frumoasa veneţiancă

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Dansatoarea

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Dansatoarea

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Mâncătorii de pepene verde

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Mâncătorii de pepene verde

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Odihna de după-amiază în Piaţa San Marco

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Odihna de după-amiază în Piaţa San Marco

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Întoarcerea de la pescuit

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Întoarcerea de la pescuit

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Plimbare lângă podul Rialto

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Plimbare lângă podul Rialto

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Jocuri, în curte

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Jocuri în curte

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Jocul de-a baba oarba

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Jocul de-a baba oarba

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Bluff

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Bluff

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Întoarcere tatălui

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Întoarcere tatălui

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Balonul cu aer cald

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Balonul cu aer cald

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Mâna norocoasă

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Mâna norocoasă

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Curtea Palatului Dogilor

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Curtea Palatului Dogilor

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Florăreasa

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Florăreasa

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Flori pentru mama

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Flori pentru mama

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Serenadă pentru lacemakerese

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Serenadă pentru lacemakerese

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ La fântână

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ La fântână

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Magazinul de antichităţi

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Magazinul de antichităţi

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Micul vânzător  de portocale

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Micul vânzător de portocale

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorul de lemne de foc

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorul de lemne de foc

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de peşte

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de peşte

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de castane

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de castane

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de castane

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de castane

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de  fructe

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorii de fructe

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorul de înghețată

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorul de înghețată

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorul de îngheţată

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Vânzătorul de îngheţată

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Hrănirea porumbeilor la Piaţa St. Marco, Veneţia

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ Hrănirea porumbeilor la Piaţa St. Marco, Venetia

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ În aşteptarea gondolei

Antonio Ermolao Paoletti (1834-1912) ~ În aşteptarea gondolei

Antonio Ermolao Paoletti şi aici

Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină,
Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină,
Supus, loial și drept;
Vârtutea-atunci măreață răsare ca ș-o floare,
De brumă neatinsă la rumena-i coloare
În fragedul lui piept!

Pe fruntea lui senină dreptatea strălucește
Întocma ca ș-un soare pe sferă când pășește
De nori neturburat;
E crimă, se retrage, e silă, se ferește,
E negură,-o străbate, e nor, îl împărțește
Și iesă nepătat.

Frumos e omul, Doamne, cu inimia curată
Cu floarea conștiinței de crime nepătată,
Sincer, nefățărit;
Conspire lumea toată, răzbată-l orice soarte,
Închidă-l să nu vază lumină pân’ la moarte,
Și iată-l neclintit!

Arunce-l în deșerturi lipsite d-orice floare,
Pe unde nu s-arată nici om, nici zburătoare,
Ci șerpi veninători;
Vârtutea-i va fi scutul ș-azilul de scăpare,
Întocma ca și cedrul, cu umbra sa cea mare,
La oameni călători;

Frumos e omul, Doamne, cu generozitate,
Când iartă pe tiranul ce-apasă p-al său frate,
Cu scop d-a-l subjuga;
Și-n loc să răsplătească, cum cere pofta-n lume,
Dușmana lui lucrare, îi cruță negrul nume,
Voind a-l îndrepta!

De ce nu vine, Doamne, a Ta împărăție,
Când oamenii să șteargă și umbra de sclavie,
Fiind creștini curați;
Și-n locu-i să domnească dreptatea nepătată,
Egala-dreptățire și pacea-adevărată,
Ca între fii și frați!

poezie de Andrei Mureșanu ( 16 noiembrie 1816, Bistrița — 12 octombrie 1863, Brașov) a fost un poet și revoluționar român din Transilvania

Scene marine, cugetări şi muzică


Henry Redmore (1820-1887)~Nave în port

Henry Redmore (1820-1887)~Nave în port

Henry Redmore ( 1820-1887)~scenă marină

Henry Redmore ( 1820-1887)~scenă marină

Henry Redmore (1820-1887)~ scenă marină

Henry Redmore (1820-1887)~ scenă marină

Henry Redmore ( 1820-1887)~ cu barca  pe râul Hull

Henry Redmore ( 1820-1887)~ cu barca pe râul Hull

Henry Redmore ( 1820-1887)~Nave pe mare

Henry Redmore ( 1820-1887)~Nave pe mare

Henry Redmore ( 1820-1887)~nave de pescuit în larg

Henry Redmore ( 1820-1887)~nave de pescuit în larg

Henry Redmore ( 1820-1887)~nave de pescuit purtate de valuri

Henry Redmore ( 1820-1887)~nave de pescuit purtate de valuri

Henry Redmore ( 1820-1887)~Golful Biscaya

Henry Redmore ( 1820-1887)~Golful Biscaya

Henry Redmore ( 1820-1887)~Incendiu pe mare

Henry Redmore ( 1820-1887)~Incendiu pe mare

Henry Redmore ( 1820-1887)~o barca de pescuit și o navă comercială într-o furtună

Henry Redmore ( 1820-1887)~o barca de pescuit și o navă comercială, într-o furtună

Henry Redmore ( 1820-1887)~Barca "Canton" abandonată

Henry Redmore ( 1820-1887)~Barca “Canton” abandonată

Henry Redmore ( 1820-1887)~după furtună

Henry Redmore ( 1820-1887)~după furtună

Henry Redmore ( 1820-1887)~dimineaţa după furtună

Henry Redmore ( 1820-1887)~dimineaţa după furtună

Înainte de a te arunca în vâltoarea primejdiei, trebuie s-o prevezi şi să te uiţi în ea, dar când eşti în primejdie, nu-ţi rămâne decât s-o înfrunţi.

Cei care nu au suferit, nu ştiu nimic; nu cunosc nici binele, nici răul, îi ignoră pe oameni şi se ignoră pe ei înşişi.

Este mult mai glorios să te ridici din nou, decât să nu fi căzut vreodată.

citate din François Fénelon, (n. 6 august 1651 – d. 7 ianuarie 1715) a fost un teolog și scriitor francez

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,098 other followers