Rareori se-ntampla ca viata sa ne fie un camp de joaca.
In general avem de traversat, vai adanci sau varfuri inalte, sa inotam prin rauri si sa urcam munti, pentru a ajunge exact unde vrem sa fim.
Desigur, ducem o viata, asa cum ne-o facem. Avem prioritati diferite si drumuri diferite pentru a calatori la destinatiile noastre. Uneori, ne ajuta sa ne oprim din drum si sa vedem si sa apreciem circumstantele noastre actuale.
De obicei mai apar si curbe pe drumul vietii. Uneori, apar mlastini prin care va trebui sa trecem pentru a ajunge in locul unde vrem sa fim. Dar aproape intotdeauna exista si-un pod, de-un anumit fel, care ne va ajuta sa ajungem la destinatia promisa.
Apoi exista momente cand simtim ca mergem in zig-zag prin viata, nici in sus, nici in jos, cu pasi greoi, parca undeva pe langa ea. Simtim ca ne apropiem rapid spre nicaieri. Daca ne uitam putin in urma, putem vedea ca destul de greu au existat unele flori de-a lungul drumului.
S-ar putea sa fie o lectie ascunsa chiar sub o stanca.
Alteori, suntem total constienti de ce simtim ca stagnam si numai privind inapoi putem vedea intelepciunea in traseu.
Uneori, ne-asteapta o scara, cu trepte bine construite, ca noi sa putem urca, pentru a ajunge acolo unde ne indreptam. Poate planificate de noi cu meticulozitate, sau poate cineva a pus-o in fata noastra, inainte de-a ajunge noi la ea.
Adesea intampinam urcusuri abrupte si tradatoare. Ne simtim coplesiti sau chiar invinsi, dar este important sa ramanem in cerc. Uneori destinatia nu-i atat de departe si nici atat de greu de ajuns la ea, cum am fii anticipat noi ca ar putea fi.
Cand obiectivul este la vedere, speranta se intoarce iar puterea noastra zboara. O speranta cat de mica, este tot ceea ce avem nevoie sa ne re-energizeze pentru a finaliza ceea ce am inceput.
Odata ajunsi la destinatia fixata, vom simti acel sentiment de libertate si vom recunoaste ca doar avand credinta, am putut parcurge distanta acestei calatorii.
Adevarul e unul singur, nu exista nici o pace mai mare decat aceea de-a calatorii, destul de mult, pentru a gasi locul in care sa ne stabilim…
… cu fericirea.
Frumoase cuvinte, interesanta fraza cu gasirea locului unde este stabilirea fericirii. Multi alearga o viata intreaga dupa fericire uitind sa se uite atent in jurul lor,ca sa vada fericirea la fiecare pas trait. O saptamina faina.
Iti multumesc pentru apreciere. Eu consider ca fericirea e in fiecare din noi, nu trebuie decat sa ne deschidem ochii si simtirile si s-o vedem, s-o simtim. Cred ca uneori, unii din noi , prea usor lasam frigiditatea sa ne acapareze, incat sa nu vedem fericirea din noi.
Si mai cred ca pentru noi nu gasirea fericirii este o problema, ci mai degraba locul in care sa ne stabilim cu ea.
Iti multumesc pentru gand si pentru urare … la fel iti doresc si eu o seara frumoasa si o noua saptamana plina de reusite!
Multumec
O seara fumoasa !
Pingback: Type L-O-V-E! ( Life in Pictures 2) « Gabriela Elena
Stefania,
Sensibil avatar ti-ai ales.
Doi porumbei, simbolul zglobiu al iubirii.
Te si vad, aievea!
Madi si Onu
O, Madi si Onu… ma bucur ca ati remarcat schimbarea. Intr-adevar am ales un avatar foarte sensibil… asa cum sunt si eu. Am tot cautat unul care sa ma reprezinte si uite ca l-am gasit. Ma reprezinta in totalitate, pentru ca in sufletul si inima mea, s-a instalat confortabil iubirea si sunt mandra de asta. Si am sa fac tot ce-mi sta in putinta s-o hranesc cum se cuvine ca ea sa nu plece.
Asa sunt eu, il iubesc pe Dumnezeu si tot ceea ce EL a creat pe acest pamant, incat sa ma pot bucura de ele si-i sunt recunoscatoare pentru asta.
Va multumesc pentru gandurile ce mi le-ati lasat aici in coltisorul meu drag… O seara minunata va doresc si o noua saptamana plina de bucurii va doresc!
Stefania Porumbita,
Iubire pura, pururea!
Urari de seara, asemenea, tie!
Madi si Onu
Ma simt bine cum ma alintati voi doi… sunte-ti tare simpatici si draguti intotdeauna.
)
Ei, dragilor, eu asa m-am nascut, la fel ca si voi, cu iubire pura, pe carea de-a lungul timpului, am facut tot ce mi-a stat in putinta, s-o pastrez pura.
Am lasat putin modestia deoparte.
Si eu va doresc voua sa va pastrati iubirea pura si s-o daruiti la fel de pura, asa cum voi stiti mai bine decat mine.
Va multumesc mult … O noapte divina va doresc amandurora!
turismul asta!
asa e!
saptamana faina!
ooo, da… un “turism” fara de care n-am simti gustul vietii si nici n-am pretui ceea ce dobandim.
Iti multumesc pentru gandul ce mi l-ai lasat ch3815h… O seara frumoasa si-o noua saptamana plina de reusite iti doresc !
Suntem doar niste calatori, Stefania, prin aceasta viata- “marea trecere” – numita de poet.
Important este sa stim cu adevarat, sa fim siguri care este telul calatoriei noastre, si unde este pentru noi, cu adevarat, ACASA
Din pacate ai mare mare dreptate Gabriela “ Suntem doar niste calatori . Si da, foarte adevarat spui , e important sa ne gasim locul, unde vrem sa ne stabilim. Pentru ca acel loc, trebuie sa ne aduca implinire sufleteasca, implinire spirituala si implinire profesionala, fara a fi nevoiti sa facem compromisuri, incat sa ne putem pastra cercul perfect rotund.
Iti multumesc Gabriela pentru gandul ce mi l-ai lasat… O noapte linistita iti doresc si o noua saptamana plina de reusite si bucurii.
Pingback: Gabriela Elena vă mulţumeşte « Gabriela Elena
Ce frumos ai spus, Ştefania! Este fascinantă această călătorie a vieţii, cu suişuri şi coborâşuri, cu poieni senine, dar şi locuri primejdioase, cu bucurii, dar şi cu tristeţi… Cu de toate! Important este să nu întrerupem călătoria, să nu abandonăm, să o ducem până la capăt cu încredere şi cu “stropul” acela de speranţă, despre care vorbeai… Cu acea credinţă că Cineva ne dă “aripi” tocmai atunci când avem mai multă nevoie… Şi câtă nevie avem de călăuzire…
O zi frumoasă, Ştefania!
Iti multumesc frumos Alex ! Foarte adevarat spui si sunt in totalitate de acord cu tine este fascinantă această călătorie a vieţii… iar toate incercarile si obstacolele si labirintul intortocheat, presarat cu prapastii surpate sau culmi de munti, rareori ivindu-se cate-un petic de camp inflorit, pe care-l avem de strabatut — sunt ca un imbold ce ne-ndeamna sa mergem mai departe. Dar asta numai pastrandu-ne credinta. Trecandu-le cu demnitate si curaj, satisfactia implinirii visurilor noastre ni se va inmii….
Imi place cum spui Cineva ne dă “aripi” foarte adevarat, fara EL n-am reusi. Intotdeauna ne este alaturi si ne-arata calea dreapta. El ne trimite calauze care ne-ndruma pana ajungem la destinatie, numai noi sa avem vointa.
Iti multumesc mult pentru gandul bun ce mi l-ai lasat aici in coltisorul meu drag… O noapte linistita iti doresc Alex !
Asa este…dar cea care merita este calatoria, nu destinatia. Calatorie ne face sa ne cunoastem, sa ne intrebuintam, sa cadem si sa ne ridicam, sa pierdem si sa castigam, sa disperam si sa renastem in speranta de nenumarate ori. Viata e o calatorie…cea a descoperirii de sine
Foarte adevarat spui Marin sunt in toatalitate de acord cu tine. De ne-ar fi calatoria usoara, lina si-am patina usor pana la destinatie , precum aluneca patina pe gheata , n-am simtii gustul implinirii si nici n-am pretui ce-am dobandit.
Frumos spui Marin Viata e o calatorie…cea a descoperirii de sine!
O zi minunata iti doresc in continuare Marin !
Pingback: Preotul mayas (IV) « Marin Toma's Blog