Sandra Kuck s-a nascut in East Liverpool, Ohio. Este un artist foarte talentat. Dragostea ei pentru familie, pentru frumusetea se reflecta in toate lucrarile sale.
Sandra se descrie ca fiind un artist “realist romantic”. Copiii angelici din lucrarile sale, evoca amintiri si emotii din copilaria sa.
Sandra Kuck creeaza o atmosfera romantica si linistita, capturand frumusetea si simplitatea din trecut folosind in lucrarile sale culori luminoase, iluminat subtil si culori elegante.
Sandra Kuck se inspira din mai multe surse diferite, inclusiv din relatia speciala mama si copil, din frumusetea gradinilor, a mobilierului vechi si chiar din imbracamintea epocii victoriene.
Abilitatea de a crea scene impecabile de liniste, bucurie si eleganta lucru, care a facut din ea unul dintre cei mai iubiti artisti din America de Nord.
In anul 1983 a primit recunoastere nationala si in acelasi an a castigat titlul si artist al anului.

















Faci ce faci si numai minunatii ne arati.
Ma bucur tare mult ca iti plac Cristi picturile. Eu ador pictura si ma fascineaza in mod special picturile cu copilasi, pentru ca eu iubesc enorm de mult copiii.
O sa mai vezi Cristi aici inca multe alte lucrari foarte frumoase de la diferiti artisti si cat sta in putinta mea o sa pun si sursa, sa poti vedea mult mai multe lucrari decat postez eu.
Iti multumesc tare tare mult pentru gandul ce mi l-ai impartasit. O seara minunata iti doresc Cristi!
Superbe sunt …
La cafea mai ales
Ma bucur tare mult ca iti plac Oana!
Da, fetele la cafea, imi amintesc ca asa eram si noi fetele, cand eram mici, imitam gesturile mamicilor noastre.
Iti multumesc tare mult pentru gandul ce mi l-ai impartasit. O noapte divina iti doresc Oana!
Superbe picturi!
Ma bucur tare mult ca iti plac, diverse!
Iti multumesc mult pentru gandul ce mi l-ai impartasit. O seara minunata iti doresc diverse !
Pingback: Noi, oamenii… « • Gabriela Elena •
Pingback: Politic 2. « • Gabriela Elena •
Pingback: colţul romantic – 9 « Colţu' cu muzică
Pingback: colţul cu vechituri – 9 « Colţu' cu muzică
Pingback: colţul european – 9 « Colţu' cu muzică