Vedutele lui Canaletto


Canaletto(1697 –1768)~ Podul Rialto

Canaletto(1697 –1768)~ Podul Rialto

Canaletto(1697 –1768)~Intrarea pe Marele  Canal din Molo, Veneția

Canaletto(1697 –1768)~Intrarea pe Marele Canal din Molo, Veneția

Canaletto(1697 –1768)~Intrarea pe  Marele Canal  și Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Intrarea pe Marele Canal și Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Intrare pe Marele Canal din Veneţia  şi Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Intrare pe Marele Canal din Veneţia şi Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Vedere din  Piaţa San Marco privind spre Biserica Santa  Maria della Salute  (1738-1739)

Canaletto(1697 –1768)~Vedere din Piaţa San Marco privind spre Biserica Santa Maria della Salute (1738-1739)

Canaletto(1697 –1768) ~ Capriccio, cunoscută ca prima sa lucrare documentată

Canaletto(1697 –1768) ~ Capriccio, cunoscută ca prima sa lucrare documentată

Canaletto(1697 –1768)~Piaţa San Marco-Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~Piaţa San Marco-Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~ Piaţa  San Marco,  Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~ Piaţa San Marco, Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~Piata  San Marco privita din sud est

Canaletto(1697 –1768)~Piata San Marco privita din sud est

Canaletto(1697 –1768)~Piata San Marco Veneţia şi Turnul cu ceas

Canaletto(1697 –1768)~Piata San Marco Veneţia şi Turnul cu ceas

Canaletto(1697 –1768)~Piaţa San Marco

Canaletto(1697 –1768)~Piaţa San Marco

Canaletto(1697 –1768)~ Marele Canal din Veneţia privit  dinspre Piaţa  San Marco

Canaletto(1697 –1768)~ Marele Canal din Veneţia privit dinspre Piaţa San Marco

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia, Campo San Vio

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia, Campo San Vio

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia,  San Vio

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia, San Vio

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia,  Biblioteca și Biserica  Santa Maria  della Salute în fundal

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia, Biblioteca și Biserica Santa Maria della Salute în fundal

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal, cu o vedere la sud-est de Podul Rialto

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal, cu o vedere la sud-est de Podul Rialto

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia şi Biserica San Simeone Piccolo

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia şi Biserica San Simeone Piccolo

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneția, de la Palatul Flangini la Campo San Marcuola

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneția, de la Palatul Flangini la Campo San Marcuola

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal şi Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal şi Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~ Biserica San Giorgio Maggiore Veneția

Canaletto(1697 –1768)~ Biserica San Giorgio Maggiore Veneția

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal şi Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Marele Canal şi Biserica Santa Maria della Salute

Canaletto(1697 –1768)~Palatul Dogilor

Canaletto(1697 –1768)~Palatul Dogilor

Canaletto(1697 –1768)~Palatul Dogilor

Canaletto(1697 –1768)~Palatul Dogilor

Canaletto(1697 –1768)~Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea

Canaletto(1697 –1768)~Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea

Canaletto(1697 –1768)~Întoarcerea Bucentaurului la  Molo

Canaletto(1697 –1768)~Întoarcerea Bucentaurului la Molo

Canaletto(1697 –1768)~ Întoarcerea Bucentaurului la  Molo de ziua Înălţării Domnului  la Cer

Canaletto(1697 –1768)~ Întoarcerea Bucentaurului la Molo de ziua Înălţării Domnului la Cer

Canaletto(1697 –1768)~  Regată pe   Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~ Regată pe Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~Regată  pe Marele Canal din  Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~Regată pe Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~  Regată pe   Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~ Regată pe Marele Canal din Veneţia

Canaletto(1697 –1768)~Primirea ambasadorului francez la Palatul Dogilor

Canaletto(1697 –1768)~Primirea ambasadorului francez la Palatul Dogilor

Canaletto(1697 –1768)~Râul Tamisa cu Catedrala St Paul de Ziua Domnului Primar

Canaletto(1697 –1768)~Râul Tamisa cu Catedrala St Paul de Ziua Domnului Primar

Pentru mărire, dă click, pe fiecare imagine!

Canaletto, a fost un pictor peisagist venețian foarte influent, un mare vedutist, al cărui nume real este Giovanni Antonio Canal, — s-a născut la Veneția, pe 28 octombrie 1697. Tatăl lui Canaletto, Bernardo Canal (1674 – 1744) a fost un pictor de decoruri de teatru şi încă din copilărie a devenit ucenicul tatălui său, învăţând meseria de decorator și pictor-scenograf.

Foarte multe detalii din biografia lui, Antonio Canal, nu se cunosc. Unele informații sunt păstrate doar în rarele scrisori și jurnale ale contemporanilor săi, în documentele de afaceri sau unele chitanțe de la vânzarea tablourilor şi bineînţeles, picturile sale.

Canaletto, nu a fost niciodată căsătorit. Nu a avut copii. Toată viaţa şi-a dedicat-o picturii. Încă din tinereţe talentul său unic nu a fost pus la îndoială, iar lucrările sale au fost evaluate în mod egal cu lucrările maestrului aclamat, din acea perioadă, Luca Carlevaris (1663-1730) şi mai mult decât atât, conform documentelor, Canaletto, era considerat de acesta un concurent serios.  Canaletto, s-a inspirat foarte mult şi din lucrările vedutistului italian, Paolo Giovanni Pannini (1691-1756).

Canaletto, a pictat în natură, nu în atelier, scene din viața de zi cu zi a Veneției, Marele Canal veneţian, Palatul Dogilor, Biserica Santa Maria della Salute, Piaţa San Marco, marinari și gondolieri,  dar şi ruine acoperite de vegetații. De asemenea, a pictat scene cu grandioasele spectacole publice ale orașului de la ceremoniile religioase şi festivalurile importante, care de obicei se ţineau în cele mai importante și impresionante zone din oraș.
Tabloul „Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea” cunoscut și sub numele de „Nunta Veneției cu marea”  prezintă principala sărbătoare venețiană care este „Ziua Înălțării Domnului la Cer”, celebrându-se victoria venețienilor pe mare asupra împăratului german Frederic Barbarossa. Cu această ocazie, Dogele ieșea în larg, pe mare, plutind pe bordul „Bucentaurului”, o barcă fastuoasă  în tovărășia a 200 de vâslași, aruncând o verighetă simbolică în valurile mării.
Varietatea de culori pe care o foloseşte oscilează între roșu și azuriu, cuprinzând și nuanțe mai puțin intense de maroniu și ocru.

Faima a căpătat-o pentru precizia execuției.

Moare pe 19 aprilie 1768 și a fost îngropat cu mari onoruri.
Recviemul pentru el fost făcut de 12 preoți.

Accente intime


Pentru mărire, dă click, pe fiecare imagine!

În zilele aceste când inima expiră,
Când egoismu-n aer ca molimă planează,
Când florile simțirii din piepturi se retează,
Când bunul trai e ținta la care se aspiră,
Când orice este nobil ne lasă reci și muți,
Când fruntea și-o ridică toți oamenii căzuți,
De ce nu e putință s-adormi pe neașteptate
Și tocmai peste-un secol, nembătrânit d-etate,
Să te deștepți prin farmec la viață și lumină,
Călcând într-un nou secol pe-a vechiului ruină!

Nu plâng pe-o soartă crudă ce-n veci mă urmărește
O inimă ce simte o dată se zdrobește!…
De mic Fatalitatea în cartea ei m-a-nscris
Să trec prin astă lume cum trece un proscris,
Dar plâng că nu văd cerul ce-n ochi se oglindește
Prin ochiul Omenirii la inime transmis!
De câte ori în taină, creând o lume-ntreagă,
Distrug pe cea reală, rup lanțul ce mă leagă,
Și pentru alte zile mă simt că sunt născut
Familii, țări, fruntarii, le șterg prin cugetare,
Și ridicând pe tronu-i familia cea mare,
În patrie comună văd globul prefăcut!
Simțiri mici și înguste din epocile noastre,
Destule generații în scutecele voastre
Le-ați înfășat, și ele, tot prunce au rămas
Al secolului nostru cu secolul din urmă
Voi sunteți compromisul spre-a face un nou pas;…
Făcutu-l-ați?… Răspundeți, căci secolul se curmă
Și celălalt de-acuma ridică al său glas!

Ah! inima de lacrimi mi-o simt atât de plină;…
În locu-vă, răspunsul, sunt ele care-l dau!
Mai mult ca totdeauna povara ne înclină
Și se refuză pâine acelor care n-au!
Mai mult ca totdeauna pământu-acesta mare
Nu poate să hrănească pe toți câți a născut,
Mai mult ca totdeauna, nimic e-o cugetare,
Ș-o frunză e poetul de crivățe bătut!
Săracul și bogatul n-au loc l-aceeași masă
Ș-aceeași atmosferă pe univers apasă,
Schimbarea nu există decât în proceduri;
De sunt zâmbiri pe buze, în suflete sunt uri;
Disprețul covârșește pe-acela ce nu știe
Că lumea este-o casă de joc de stosărie
În care se despoaie prin orișice mijloc
Și că se-ngăduiește să aibi prin pozunare
Cărți bine măsluite spre-a face bancul mare,
Destul să nu te prindă vreun altul mai excroc!

Eu nu visasem lumea, desigur, precum este,
Și când mă deștept astăzi ș-o văd fără de veste,
Îmi vine câteodată să mă ascund, să fug,
Sau singur, fără milă, smintit, să mă distrug,
Să nu mai văd lumina din cerul plin de soare,
Și haina vieții-n zdrențe s-o lepăd la picioare!

Sărmani copii ce încă la sân de scumpe mume
Zâmbiți acestui soare, neștiutori de lume,
Voi, care-aveți un suflet umplut de bunătate
Și care-aveți să pierdeți acea virginitate
De cugete-aurite din inimi inocente,
Nențelegători încă de-aceste lungi lamente,
Cu frunți mult mai senine c-al cerului azur,
Cu suflete curate ca focul cel mai pur,
De e ș-a voastră soartă ca să intrați ca mine
În cercul unui haos de inimi în ruine,
Închideți ochii voștri;… Muriți; nu mai intrați;
Veniți curați în lume, ieșiți din ea curați!

Ce?… Plânsul mă îneacă și nu mai am putere
Să-năbușesc în mine accentul de durere
Când mumele m-ascultă c-o tristă-ncremenire,
Privindu-și copilașii cu inima-n privire!
Ce?… Dragile ființe să moară?… Înapoi!
Mori tu, poete searbăd, cu drojdii amărâte,
Din care pornești lumii neîmpăcat război!

Să mor!… Zilele mele sunt astăzi hotărâte…
Nenorocite mume, e prea târziu să mor!
Dar dac-acea femeie ce-n pântecile sale,
În zilele-i frumoase de glorii triumfale,
Când supunea destinul c-un zâmbet răpitor,
Ursită-a fost să poarte pe bietul visător,
O! dac-acea femeie ar fi putut să știe
Ce soartă pregătindu-și îmi pregătește mie,
Nu ar fi fost mai bine cu mâini nendurătoare
Să mă omoare-ndată și-apoi să se omoare?

Societate crudă, acuzatoare vecinic,
Sunt mulți care lumina cerând-o l-al tău sfeșnic
S-au ars, ș-ale lor inimi ca niște urne sfinte
Păstrează-abia cenușa din mii de simțăminte,
Sunt mulți care-n mijlocu-ți și-aduseră junețea,
Ca să-ți împrospăteze cu dânsa bătrânețea
Tu, absorbind degrabă prinoasele pe rând,
Te-ai folosit de ele și i-ai privit căzând,
Și-n loc ca să-ntinzi mâna victimelor simțirii,
Ai râs. — Fatale timpuri! Când plânsul nu excită
Decât râsul ironic sau mila ipocrită.
Asupră-vă: planeze blestemul Omenirii!

poezie de Alexandru Macedonski (1882)

Armonie în amurg


E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge…

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge…
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!

poezie de Charles Baudelaire din Florile răului (1857)
traducere de Alexandru Philippide

Un mărgăritar din tezaurul folcloric românesc – Cristian Pomohaci


Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?

Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

citate  din Evanghelie după Matei (cap 7, 1:6)

Amor m-a pus ca ţintă de mult săgeţii sale


Amor m-a pus ca ţintă de mult săgeţii sale;
Şi-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; şi sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt…
Şi în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ţi lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Şi numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.

Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorinţa – foc. Cu astfel de arme — Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă şi străpungă.

Iar îngerescul cântec şi dulcile-ţi cuvinte
Cu gingaşul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viaţa mi-o alungă.

sonet de Francesco Petrarca
traducerea Lascăr Sebastian