Pot doar visa sa fiu un spirit liber,
Si trupul meu eliberat sa fie,
Sa fiu busola gandurilor mele
Sa nu ma mai supun cu strasnicie.
Cui ma supun? Doar mie totdeauna,
Prin ridicari de ziduri, baricade,
Prea multe interdictii si cutume
In loc de libertate si arcade.
Voi face-n zid doar arce ogivale
Sa trec fara de teama spre senin,
Sa intalnesc sub cerul libertatii
Si om, si pom, si floare, si destin.
E-atat de scurt popasul pe pamant,
Sa nu mai zabovesc macar o clipa,
Sa-mi daruiesc ce nu mi-am daruit,
Sublimul zbor pe-a gandului aripa.
E-atata frumusete-n jurul meu,
O lume incarcata de splendoare,
Doar ochii mari si gandul sa deschid
Si pot pleca in zbor de incercare…
poezie de Iulia Comaniciu
